madalina-franta

Aseara am avut o intalnire multinationala. Suedeza K. pleaca de tot in Suedia, asa ca grecoaica A. a organizat o mica petrecere la ea acasa – cu Chartreuse, vinuri, beri, chipsuri, alune si pizze. Jumatate din grup erau francezi, si aproape jumatate francofili. Adica aproape toti isi suflau in pumni ca Franta sa bata Spania, lucru care s-a si intamplat, spre dezamagirea celorlalti dintre noi care voiam sa si dormim in respectiva noapte. Campionatul asta mondial ma oboseste teribil, chiar daca nu il urmaresc! Cu greu reusesc sa adorm noptile… Ultimul tramvai s-a oprit undeva in centrul orasului, asa ca a trebuit sa mergem pe jos o bucata de drum. Vacarmul creat de fanii microbisti, cat si de masinile lor impodobite sau nu cu steaguri tricolore, a fost completat de o furtuna cu tunete si fulgere in toata regula. Fleasca si asurziti am ajuns inapoi la hotel noi cei amarati: 2 unguri, 1 pachistanez, 1 americanca si 1 romanca. Noapte buna! 

Am fost acum doua duminici in centrul centrului “grenobloise”. Rue Servan este o strada aproape de raul Isére incojurata de mai multe stradute intortocheate, pline cu restaurante si magazine orientale: indiene, tunisiene,…, si toate celelalte neamuri de acest tip.

O masa lunga pe strada in ruine, plina cu mancare, un concert de muzica franceza (!!!), un magazin egiptean si un “Ibrahim” sezand pe un scaun in pragul pravaliei lui, copii mergand pe biciclete inainte si inapoi, oameni ascultand muzica sau mancand pepene ori altceva: asta este strada Servan, duminica seara!

Si am vazut oameni traind – stand in strada pe scaune si discutand sau simtindu-se pur si simplu bine, oameni care nu erau neaparat turisti. In general, vest-europenii au uitat sa traiasca, nu si imigrantii care dau viata anumitor “insule” cum ar fi cea din Rue Servan.

In continuare, cateva poze:

 

 

 

Asadar am venit in Grenoble pentru un stagiu (internship) la Xerox Research Centre Europe. Sunt studenta de doctorat in Spania, Tarragona.

Am plecat dintr-un oras mirific de pe coasta Mediteranei si am ajuns in mijlocul Alpilor Francezi, in Grenoble. (Ce problema!)

 

Asta este vederea de la fereastra camerei din hotelul in care sunt cazata:

 

In fiecare zi eu merg ca la servici la sediul firmei Xerox situat in comuna Meylan, in afara orasului Grenoble. Adica, cu alte cuvinte, la poalele muntilor. Aproape in fiecare zi mergem la o cantina sa mancam. Drumul e pe langa un rau, printr-o padure din marele parc in care se afla firma. Am zis cumva ca lucrez intr-un castel???

Concluzie filozofica: Nu poti stii cand vei fi mai fericit decat esti, dar poti fii sigur ca lucrul acesta e posibil. De asemenea, in celalalt sens – poti fii nefericit si ingrijorat oricand, de exemplu: In ce excursie montana sa merg eu maine, ca sunt atat de multe??!! Glumesc evident, de fapt e foarte cald acum, si e ora 23:50.

 

In fiecare seara astept autobuzul in cea mai frumoasa statie de autobuz din viata mea:

 

Deja imi simt ca imi pare rau ca timpul va trece atat de repede si ca in noiembrie va trebui sa plec de pe meleagurile astea mirifice.

 

Am pus mai multe poze pe site-ul meu:

Caldura mare in Grenoble… 29 de grade la ora 21:30, dar parea mult mai cald, din cauza umiditatii… Atmosfera placuta, sambata seara, oameni relaxati, in slapi si pantaloni scurti, fericiti pentru calificarea Frantei in optimi, braserii, baruri, cafenele, restaurante peste tot, peste tot. Pretutindeni se gasesc locuri de mancat si de baut. Si de dormit, adica hoteluri. In acest oras inconjurat de munti (pe care ii intalnesti la tot pasul, dupa cum spunea Stendhal care s-a nascut aici), turismul e in floare, iar oamenii sunt diferiti fata de cei pe care i-am intalnit timp de 2 ani de zile in nordul Spaniei, in Catalunya. Catalanii sunt mult mai simandicosi, mai seriosi parca, ce ciudat! Localnicii din Grenoble par desprinsi din cartierele bucurestene. Nu ma mira sa fiu abordata de cineva cu un “Cherie”, exact cum nu ma mira sa mi se intample asta in Bucuresti, cu un “Draga”. Tiganii bucuresteni sunt inlocuiti aici de algerieni si alte tipuri de arabi. Vrei sa mananci un kebab? Nici o problema! Vino la Grenoble!

Prin zona (centrala) in care m-am plimbat seara asta, timp de o ora, nu am intalnit nici macar o librarie, chit ca se spune ca Grenoble e un oras al stiintei, un oras universitar. Stiu unde este Biblioteca Municipala, dar librarii de cartier??? Nu, nu, mai bine ne cumparam pantofi sau mancam la un restaurant. Am intalnit strazi intregi cu restaurante. Am umblat ceva prin Europa, dar restaurante la fiecare colt de strada ca aici nu am mai intalnit.

Intr-un fel imi place atmosfera, oamenii par mai calzi decat catalanii, sunt chiar imbracati mai fara pretentii. Tinerii dau impresia ca acuma au coborat de pe munte ori se vor duce acolo. Aici nu gasesti eleganta din Paris, dar nici nu e nevoie de ea: frumusetea muntilor te cucereste complet.